Pericolul electrocutarii

1. Pericolul electrocutarii si masurile de profilaxie a electrotraumatismului

Pericolul electrocutarii la exploatarea instalatiilor electrice este determinat de aceea, ca partile conductoare sau corpurile masinilor ce au nimerit sub tensiune in rezultatul unor defecte de izolatie nu emit semnale, care ar preintampina omul despre pericol. Reactia omului la curentul electric apare doar dupa trecerea lui prin corpul uman. Valoarea curentului ce se scurge prin corpul omului este factorul principal de care depinde rezultatul electrocutarii: cu cat este mai mare curentul, cu atat este mai periculoasa actiunea lui. Omul incepe sa simta curentul ce se scurge prin corp la valori relativ mici – 0,5…1,5 mA, numitcurent simtit. Curentul cu valoarea de 10…15 mA la scurgere prin corp provoaca contractii involuntare ale muschilor mainilor si omul nu se poate elibera sine statator de contactul cu partile conductoare. Curentul cu asemenea valoare poarta denumirea de curent de retinere sau curent de contractie. Curentii cu valoarea de 50…80 mA sunt numiti curenti de fibrilatie, deoarece la scurgerea lor prin corp incep sa lucreze haotic inima si plamanii si poate avea loc oprirea activitatii lor. Curentul cu valoarea mai mare de 100 mA este considerat curent mortal. Cunoscand pericolul actiunii curentului electric asupra organismului uman in activitatea de productie sunt utilizare un sir de masuri si mijloace de protectie cu caracter organizatoric si tehnic.

Principalele masuri organizatorice sunt:

ingradirea partilor conductoare sau amplasarea acestora la inaltimi inaccesibile;
folosirea tensiunilor reduse (42, 36, 24, 12 V);
separarea electrica a retelelor in sectoare scurte cu L = 2…6 m cu ajutorul transformatoarelor de separare;
folosirea sistemelor de blocare, de semnalizare, a placardelor avertizoare;
folosirea mijloacelor individuale de protectie.

Masurile tehnice de baza sunt:

izolarea partilor conductoare (ordinara, dubla, sporita, suplimentara);
protectia prin legare la pamant – unirea in mod voit cu priza de pamant a partilor metalice ale instalatiilor electrice (IE), care in mod normal nu se afla sub tensiune, dar care pot nimeri sub tensiune din cauza unor defecte de izolatie;
protectia prin legare la conductorul de nul – unirea in mod voit a partilor metalice ale IE, care in mod normal nu se afla sub tensiune, cu firul nul de protectie direct legat la pamant;
deconectarea de protectie – se foloseste frecvent in retelele cu punctul neutru izolat.

2. Definirea electrotraumei si factorii ce influenteaza rezultatul electrocutarii

Electrotrauma cauzata de influenta curentului electric sau a arcului electric poate fi rezultatul:

atingerii de una din fazele sub tensiune a omului neizolat de pamant;
atingerii simultane de doua faze sau borne ale instalatiei electrice ce se afla sub tensiune;
apropierii omului la distanta periculoasa in instalatiile cu tensiunea mai mare de 1000V;
conectarii omului la „tensiunea de pas” in zonele de scurgere a curentului la sol;
influentei electricitatii atmosferice in timpul descarcarilor atmosferice;
influentei arcului electric;
eliberarii persoanei ce se afla sub actiunea curentului electric.

Rezultatul electrocutarii depinde de un sir de factori, determinanti fiind:

puterea curentului electric;
rezistenta corpului uman;
durata actiunii curentului;
genul curentului (alternativ sau continuu);
frecventa curentului;
calea curentului prin corp;
starea fiziologica a omului;
starea mediului inconjurator.

3. Cauzele electrotraumatismului in activitatea de productie

Analiza accidentelor produse de curentul electric a permis determinarea urmatoarelor cauze a lor:

incalcarea regulilor de constructie a instalatiilor electrice, regulilor de exploatare a lor, cerintelor normelor si regulilor de securitate;
organizarea incorecta a muncii;
lucrul masinilor si mecanismelor in zonele de protectie a retelelor electrice;
atingerea partilor metalice ce au nimerit sub tensiune in rezultatul unor defecte de izolatie;
folosirea utilajului electric, conductoarelor, cablurilor, sculelor electrice defectate;
repararea conductorului neutru fara deconectarea retelei monofazice;
executarea lucrarilor in instalatiile ce se afla sub tensiune;
folosirea tipurilor de conductoare si cabluri ce nu corespund tensiunilor utilizate, punerea incorecta a lor sub tensiune;
alimentarea mai multor consumatori de la un dispozitiv de pornire cu protectie prin sigurante calculate pentru cel mai puternic consumator;
executarea dispozitivului de punere la pamant cu abateri de la normele tehnice, ruperea conductorului de legare la pamant, legarea incorecta la pamant a conductorului nul;
lasarea sub tensiune a consumatorilor in timpul liber;
executarea lucrarilor fara mijloace individuale de protectie impotriva electrocutarilor sau folosirea mijloacelor cu termenul de probare expirat;
abandonarea probarilor periodice a utilajului, a controlului rezistentei izolatiei si dispozitivului de punere la pamant;
instruirea necalitativa, controlul intarziat al cunostintelor si atribuirea grupelor de calificare vizand tehnica securitatii personalului ce deserveste instalatiile electrice.

Majoritatea accidentelor se produc in instalatiile cu tensiunea pana la 1000 V, care au o raspandire mai larga si sunt deservite de un personal mai putin calificat.

4. Actiunea fiziologica a curentului electric asupra organismului uman

Trecand prin corpul omului, curentul electric provoaca actiune termica, electrolitica si biologica.

Actiunea termica se manifesta in arsuri ale unor sectoare ale corpului, incalzirea vaselor sangvine, nervilor si tesuturilor precum si a organelor interne.

Actiunea electrolitica se manifesta in descompunerea plasmei sangelui si altor lichide ale corpului ce duce la schimbari esentiale a componentei fizico – chimice a lor.

Actiunea biologica este un proces specific deosebit, caracteristic doar pentru materia vie.

Ea se manifesta in excitarea tesuturilor vii ale organismului (lucru insotit de contractii involuntare ale muschilor), precum si in dereglarea proceselor bioelectrice interne ce decurg intrun organism sanatos si strans legate de functiile principalelor organe vitale (inima, plamanii s.a.).

Ca rezultat se poate intrerupe activitatea inimii si plamanilor. Aceasta actiune poate fi directa, atunci cand curentul se scurge nemijlocit prin aceste tesuturi si reflectorii, adica prin intermediul sistemului nervos central, cand calea curentului electric este in afara acestor tesuturi.

Diversitatea actiunilor curentului electric adeseori duce la diferite traume electrice, care conditional pot fi reduse la traume de doua feluri: traume electrice locale si generale (socul electric).

Traumele electrice locale – afectiuni locale ale tesuturilor organismului clar evidentiate, cauzate de actiunea curentului sau arcului electric. Sunt cunoscute urmatoarele traume electrice locale: arsuri electrice, semne electrice, metalizarea pielii, afectiuni mecanice si oftalmia electrica.

Socul electric este excitarea tesuturilor vii ale organismului provocata de scurgerea curentului electric prin corp si insotita de contractii involuntare ale muschilor. Sunt stabilite urmatoarele patru grade ale socului electric:

I – contractii convulsive ale muschilor fara pierdere de cunostinta;
II – contractii convulsive cu pierdere de cunostinta, dar cu pastrarea lucrului inimii si plamanilor;
III – pierderea cunostintei si dereglarea activitatii inimii sau plamanilor (sau si a inimii si a plamanilor);
IV – moartea clinica, adica lipsa respiratiei si circulatiei sangelui.

5. Clasificarea incaperilor si locurilor de munca conform pericolului de electrocutare

Mediul inconjurator si imprejurarile pe santiere, in sectii, incaperi si la intreprinderile din diverse domenii ale industriei sporesc sau reduc pericolul electrocutarii.

Pornind de la aceasta in „Regulile de constructie a instalatiilor electrice” toate incaperile se grupeaza dupa pericolul electrocutarii in trei clase:

I. Incaperi cu pericol inalt de electrocutare, caracterizate de una din urmatoarele conditii ce creeaza acest pericol:

umiditatea relativa depaseste 75 %;
prezenta prafului conductibil in aer;
prezenta pardoselilor conductibile (din metal, pamant, beton armat, caramida etc.);
temperatura inalta (T>30 oC timp indelungat);
posibilitatea atingerii simultane de catre om a constructiilor metalice ale cladirilor, aparatelor tehnologice, mecanismelor s.a., ce au legatura buna cu pamantul – pe de o parte, si a corpurilor metalice ale instalatiilor electrice -pe de alta parte.

II. Incaperi extrem de periculoase, caracterizate de prezenta uneia din urmatoarele conditii ce creeaza acest pericol:

umiditatea relativa excesiva de cca 100 %, (tavanul, peretii, pardoseala si obiectele din incapere sunt acoperite cu picaturi de apa);
mediu chimic activ (coroziv), in care dupa conditiile de productie timp indelungat se afla vapori sau gaze de substante chimice, care formeaza depuneri ce influenteaza distructiv asupra izolatiei si partilor conductoare;
prezenta simultana a doua si mai multe conditii in orice combinatie, nominalizate la clasa I.

III. Incaperi fara pericol inalt de electrocutare, in care lipsesc conditiile enumerate la clasele I si II de incaperi.

6. Acordarea primului ajutor in cazul electrocutarii

Ajutorul acordat la timp in cazul electrocutarii permite de a pastra viata accidentatului.

Acest ajutor trebuie acordat imediat (pana la sosirea medicului), deoarece orice intarziere poate avea urmari ireparabile.

Primul ajutor consta din doua etape: eliberarea accidentatului de sub influenta curentului electric si acordarea ajutorului medical.

Eliberarea accidentatului de sub influenta curentului poate fi efectuata prin cateva procedee. Cel mai simplu si sigur procedeu este deconectarea sectorului de retea sau a instalatiei electrice defectate cu ajutorul intrerupatorului. Daca acest lucru nu poate fi efectuat rapid, atunci la tensiuni pana la 1000 V se poate taia conductorul cu un topor cu manerul din lemn uscat, accidentatul poate fi tras de haina (daca ea este uscata si desprinsa de corp), spre exemplu de poala scurtei, paltonului, sacoului sau de gulerul acestora, facand acest lucru cu o singura mana, evitand atingerea obiectelor metalice inconjuratoare si a partilor neacoperite ale corpului.

Accidentatul poate fi scos si de haina lipita de corp insa in acest caz persoana care acorda ajutor trebuie sa-si izoleze bine mainile, deoarece incaltamintea si imbracamintea pot fi umede, conducand curentul. Pentru izolarea mainilor trebuie imbracate manusi dielectrice. Din lipsa de timp mainile se pot infasura cu un fular, se pot trage pe maini manecile sacoului sau se poate arunca asupra accidentatului orice haina uscata. Persoana ce acorda ajutor se poate izola de la pamant cu covorase din cauciuc, scanduri uscate, legaturi de haine etc. Daca asupra accidentatului a cazut conductorul electric, atunci el se va arunca intr-o parte cu ajutorul unei sipci, scanduri, baston sau cu alt obiect din material dielectric uscat. Daca curentul electric se scurge in pamant prin corpul accidentatului, iar el strange convulsiv conductorul in mana, atunci actiunea curentului poate fi intrerupta mai simplu nu prin desfacerea mainii ci prin izolarea lui de la pamant introducand sub picioare orice material dielectric uscat.

in instalatiile electrice cu tensiunea mai mare de 1000 V pentru eliberarea accidentatului de sub influenta curentului trebuie folosite mijloace izolatoare de protectie corespunzatoare tensiunii retelei sau instalatiei: manusi si sosoni dielectrici, actionand cu prajina sau clestele izolatoare.

Daca omul a nimerit sub tensiune in reteaua aeriana, atunci poate fi creat un scurtcircuit artificial, care va actiona protectia si va deconecta sectorul respectiv. in toate cazurile, cand accidentatul se afla la inaltime trebuie luate masuri impotriva caderii sau ca caderea sa fie nepericuloasa.

Masurile de prim ajutor depind de starea accidentatului. Daca accidentatul nu si-a pierdut constiinta, insa pana la aceasta a fost in lesin sau s-a aflat timp indelungat sub influentacurentului este necesar de a-i asigura o liniste completa pana la sosirea medicului sau trebuie de urgenta transportat la institutia medicala.

Daca accidentatul si-a pierdut constiinta, dar se simt respiratia si pulsul, atunci el trebuie culcat pe un asternut moale, descheindui-se hainele si centura si asigurandu-i aer proaspat. I se va da sa miroase hidroxid de amoniu, se va stropi cu apa, se vor face frectii pentru incalzirea corpului.

Atunci cand lipsesc semnele de viata – respiratia, pulsul, bataile inimii in niciun caz nu se va considera accidentatul mort si pana la sosirea medicului fara intrerupere se vor efectua respiratia artificiala si masajul indirect al inimii.

Respiratia artificiala trebuie inceputa imediat dupa eliberarea accidentatului de sub

influenta curentului si aprecierea starii lui. Cele mai raspandite si eficiente procedee de respiratie artificiala sunt „ gura la gura” sau „ gura la nas”. Aceste metode constau in suflarea aerului din plamanii persoanei ce acorda ajutorul in plamanii accidentatului prin gura sau nas. Frecventa trebuie sa fie de 10…12 suflari pe minut. Suflarea aerului poate fi efectuata printr-o batista, bandaj de tifon sau printr-o canula speciala.

La restabilirea respiratiei accidentatului, respiratia artificiala va mai fi continuata un timp oarecare pana ce accidentatul isi va reveni complet, potrivind suflarea aerului in plamani cu inceputul inspiratiei personale a accidentatului.

Masajul indirect al inimii are destinatia de a mentine in organism circuitul sangelui si a restabili activitatea inimii. Pentru efectuarea masajului indirect al inimii, prin palpare se

determina locul apasarii, care trebuie sa fie cu doua degete mai sus de terminatia moale a cosului pieptului. in acest loc persoana ce efectueaza masajul aplica palmele mainilor asezate una peste alta si apasa cosul pieptului jos spre sira spinarii cu 3…4 cm, iar la persoanele pline cu 5…6 cm.

Se efectueaza 4 – 5 apasari cu intervalul de 1 secunda intre pauzele dintre suflarea aerului in plamanii accidentatului. Odata cu apasarile are loc si procesul de expiratie. Daca ajutorul este acordat de o singura persoana, atunci el va succeda respiratia artificiala cu masajul indirect al inimii, adica dupa 2 suflari consecutive ale aerului va efectua 12…15 apasari asupra cosului pieptului.

Despre restabilirea activitatii inimii accidentatului vorbeste aparitia pulsului regulat neintretinut de masajul inimii. Pentru a controla pulsul, masajul se intrerupe pentru 2…3 secunde.

7. Protectia de campurile electromagnetice (CEM)

Sursele CEM: inductoare, condensatoare, linii fider ce unesc partile generatoarelor, transformatoare, generatoare de frecvente superinalte etc.

Influenta CEM asupra organismului uman (OU) depinde de intensitatea campurilor electric si magnetic, frecventa oscilatiilor, localizarea iradierii si particularitatile individuale ale OU.

Mecanismul actiunii – polarizarea atomilor si moleculelor si orientarea lor in directia

propagarii CEM, aparitia curentilor ionici, fapt care provoaca incalzirea tesuturilor OU. Afara de actiunea termica CEM exercita influenta si asupra unor obiecte biologice. Influenteaza nemijlocit

asupra sistemului nervos, schimband orientarea celulelor si a lanturilor de molecule, asupra activitatii biochimice a moleculelor albuminoase, asupra componentei sangelui. Influenta CEM poarta caracter temporar – intrerupea actiunii duce la disparitia fenomenelor insotite de durere.

Valorile admisibile ale CEM:

a) componenta electrica:

20 V/m – in diapazonul de frecvente 100 kHz…30 MHz
5 V/m – in diapazonul de frecvente 30… 300 MHz

b) componenta magnetica

5 A/m – in diapazonul de frecvente 100 kHz…1,5 MHz

Masurile si mijloace de protectie contra CEM:

a) masuri organizatorice:

admiterea la lucru doar a persoanelor sanatoase, trecute de 18 ani;
regim optimal de munca si odihna;
masurarea periodica a nivelului CEM;
reducerea zilei de munca si concedii suplimentare.

b) masuri tehnice:

micsorarea iradierii in sursa;
folosirea utilajului cu nivel scazut al iradierilor electromagnetice;
utilizarea absorbantilor de putere;
folosirea ecranelor reflectoare sau absorbante de iradieri;
utilizarea sarcinilor concordate pentru evitarea reflectarii undelor in mediu.

c) mijloace individuale de protectie:

halate din panza cu fibre metalice;
ochelari de protectie cu sticla acoperita cu strat straveziu de bioxid de staniu.

8. Mijloacele individuale de protectie (MIP) contra electrocutarii

MIP dupa destinatie se impart in principale si auxiliare, iar dupa tensiunea de utilizate: mijloace de joasa tensiune si de inalta tensiune.

Mijloacele principale sunt acelea care mentin tensiunea de lucru o perioada indelungata si pot proteja angajatii de sine statator. Cu acestea se permite atingerea elementelor ce se afla sub tensiune.

Mijloacele auxiliare nu pot proteja angajatii de sine statator si se folosesc numai asociat cu mijloacele principale.

Dupa modul de protectie MIP pot fi: electroizolante, de ingradire si suplimentare:

mijloace electroizolante principale de joasa tensiune: prajini electroizolante, indicatoare de tensiune, manusi electroizolante, scule cu manere izolante (surubelnite, clesti, chei etc.).
mijloace electroizolante auxiliare: placi, teci, palarii, folii, degetare, galosi electroizolanti, cizme, platforme si covorase izolatoare.

MIP electroizolante de inalta tensiune:

principale: prajini, cleste, indicatoare de tensiune inalta, indicatoare de coincidenta a fazelor;
auxiliare: placi, teci, manusi dielectrice, cizme, platforme, covorase electroizolante.

MIP de ingradire sunt destinate pentru ingradirea temporara a partilor conductoare si pentru a uni in scurtcircuit fazele instalatiei electrice (ingradiri mobile, scurtcircuitoare, dispozitive de descarcare a sarcinii capacitative, atenuatoare de tensiune indusa).

MIP suplimentare sunt destinate pentru protectia angajatilor de actiunile optice, termice, mecanice, chimice ale curentului electric (ochelari de protectie, casti de protectie, manusi din prelata, centuri de siguranta, gheare de fier, franghii, lanturi, scari).